Luminațiile, sărbătoarea pomenirii morților în Maramureș
În ultima parte a lunii octombrie cimitirele din Maramureș prind viață. Credincioșii curăță mormintele și le ornează cu flori cu flori de toamnă. În ultimele zile ale lunii octombrie sunt pomeniți cei adormiți, de Luminație Mai este cunoscută ca „Ziua Morților „. Dacă în unele părți ale Transilvaniei această pomenire are loc în 1 noiembrie, în Maramureș are loc în zile diferite, în ultima parte a lunii octombrie. Depinde de tradiția locală din fiecare sat.
Această așa zisă ” Sărbătoare a morților” are o conotație aparte. Moartea a fascinat din cele mai vechi timpuri, mai ales aici unde se zice că dacii liberi o priveau ca pe un dat firesc, ca pe o etapă către un nou început.
Luminațiile, sărbătoarea pomenirii morților în Maramureș
Tradiția pomenirii celor trecuți în neființă, a Luminațiilor, este ținută în Maramureș atât de credincioșii ortodocși cât și greco catolici. A fost preluată de la Biserica Catolică în perioada în care majoritatea credincioșilor din acest colț de țară au aparținut cultului greco-catolic.
Spre deosebire de Biserica Catolică, în Biserica Ortodoxă s-au păstrat mai multe zile de pomenire a morţilor. Biserica Ortodoxă a stabilit 4 zile de pomenire a morţilor.
-
- „Moșii de iarnă ” în sâmbăta dinaintea Duminicii lăsatului secului pentru intrarea în postul Paștelui. Este denumită și Sâmbăta Morților.
- Moșii de primăvară – sâmbăta din preajma mucenicilor sau „Paştele blajinilor”
- Moșii de vară- sâmbăta dinaintea Rusaliilor-Pogorârii Duhului Sfân
- Moșii de toamnă- prima sâmbătă din luna noiembrie
În Maramureș însă pomenirea morților are loc în ziua Luminațiilor. Există însă o asemănare. Toți creştinii merg la biserică sau în cimitire cu diverse alimente ritualice pe care le împart altor persoane. În Maramureș acestea sunt împărțite cu precădere copiilor.
Luminația este una dintre tradițiile creștine cele mai cunoscute în Transilvania și Maramureș, în pofida faptului că nu este o sărbătoare propriu-zisă, consemnată în calendarele bisericești.
Maramureșul reprezintă o particularitate. Aici, după cum am văzut mai sus, chiar și ortodocșii țin Luminațile și pomenesc morții de în această zi. Preoţii citesc în cimitire rugăciuni de pomenire a celor răposaţi, iar în unele zone se împart mici daruri la copii.
O altă particularitate a Luminaților în Maramureș constă în faptul că se desfășoară în zile diferit de la sat la sat. Luminația este una dintre tradițiile creștine cele mai cunoscute în Transilvania, în pofida faptului că nu este o sărbătoare propriu-zisă, consemnată în calendarele religioase.
Originile celtice ale acestei sărbători a întunericului
La celţi, începutul unui nou an era sărbătorit pe 1 noiembrie, fiind considerat sfârşitul sezonului soarelui şi începutul sezonului întunericului şi a frigului. Acest moment de trecere de la un sezon la altul era marcat de druizi (preoţii celţilor) prin dansuri, incantaţii şi alte manifestări religioase. Sărbătoarea în sine era celebrată începând cu noaptea de 31 octombrie până a doua zi, la 1 noiembrie, iar uneori putea să dureze chiar trei zile. Oamenii participau la această sărbătoare îmbrăcaţi în costume făcute din piei şi oase de animale. Celţii credeau că în această noapte spiritele celor morţi puteau să revină în casele lor terestre, pentru a-şi căuta un nou trup.
Originea acestei zile se află în trecutul îndepărtat. Acum mai bine de doua mii de ani vechii celți îl celebrau în această perioadă, între 31 octombrie și 32 noiembrie, pe Samhain, zeul păgân al morților. Acesta hotărea ce se întâmpla cu sufletele celor care murizeră în anul precedent. Fie luau forma unui corp omenesc, fie erau condamnate să trăiască în corpuri de animale.
Data de 31 octombrie mai reprezenta pentru celți ajunul Anului Nou. Aceștia aprindeau focuri pe dealuri pentru a speria spiritele rele și a-l cinsti pe Zeul Soare. Această veche sărbătoare celtică este considerată de mulți specialiști ca aflându-se la originea sărbătorii Holloween-ului.
Originile catolice ale Luminaților
Sărbătoarea Tuturor Sfinţilor îşi are originea în practica Bisericii din Antiohia, care chiar din primele veacuri (secolul IV) ale creştinătăţii îi celebra pe toţi martirii cunoscuţi şi necunoscuţi. Referiri la această sărbătoare se regăsesc la Sfântul Vasile cel Mare care în omiliile (predicile) sale vorbeşte şi despre Sfinţii Martiri prăznuiţi în prima duminică după Rusalii.
În Biserica Romano-Catolică, sărbătoarea a fost introdusă oficial de Papa Bonifaciu în prima duminică după Rusalii, la fel ca şi în Răsărit. Mai târziu, sărbătoarea a fost mutată pe 1 noiembrie.
Autor: Creator de conținut pe Maramuresu’meu unde adun, sintetizez, structurez și prezint informații relevante despre acel Maramureș care a rămas autentic. Susțin și promovez vechile tradiții și obiceiuri primite moștenire de la păstrătorii acestui patrimoniu material și imaterial prețios.
